Agathodaimon - Sfintit Cu Roua Suferintii Lyrics
În care-n van speran?a, biet liliac se zbateLovindu-se de ziduri, cu-aripi ?ov?utoare?i dînd mereu cu capu’-n tavanele surpateDeodat?, mînioase, prind clopote s? sar??i catre cer url?-ngrozitoareLungi ?i nesfîr?ite convoaie mortuareÎncet ?i f?r? muzici prin suflet trec mereu...M-a?i sfin?it cu roua suferin?ii?i mi-a?i pus venin în sîngeIar speran?a-nvins? plîngeCa sufletul meu?i mut?-i gura-dulce a altor vremiCînd timpul cre?te-n urma meaIar eu m?-ntunec!E-o or? grea ?i mareAripile-mi negre în ceruri se-ntindAstfel lumea amu?e?te la-ntunec?ri solareAstfel marea amu?e?te vulcane cînd s-aprind...Cînd prin a vie?ii visuri o?tiri de nori aparA mor?ii umbr? slab? cu coas? ?i toporT?ce?i cum tac în spaim?, cre?tinii din poporCînd evul asfin?e?te ?i dumnezeii mor!Se mistuie-n moarte ?i durereV?paia care-n mine a str?lucitCiudat? întristare ce cre?te ca ?i mareaPe-un ??rm stîncos, pustiu...Peste fl?c?ri, peste fumuri, pe cadavre desc?rnatePe cîmpii de?erte, pe altare profanateVino, s-a?ezi pe ele tronul t?u de oseminteÎnal??-te în culmea fumegîndelor morminte!C?ci eu nu m? las înrobit de tine, cre?tinule!
